Tantōs illa suō rumpēbat pectore questūs:
Aenēās celsā in puppī iam certus eundī
carpēbat somnōs rēbus iam rīte parātīs.555
Huic sē fōrma deī vultū redeuntis eōdem
obtulit in somnīs rūrsusque ita vīsa monēre est,
omnia Mercuriō similis, vōcemque colōremque
et crīnīs flāvōs et membra decōra iuventā:
'Nāte deā, potes hōc sub cāsū dūcere somnōs,560
nec quae tē circum stent deinde perīcula cernis,
dēmēns, nec zephyrōs audīs spīrāre secundōs?
Illa dolōs dīrumque nefās in pectore versat
certa morī, variōsque īrārum concitat aestūs.
Nōn fugis hinc praeceps, dum praecipitāre potestās?565
Iam mare turbārī trabibus saevāsque vidēbis
conlūcēre facēs, iam fervere lītora flammīs,
sī tē hīs attigerit terrīs Aurōra morantem.
Heia age, rumpe morās. Varium et mūtābile semper
fēmina.' Sīc fātus noctī sē immiscuit ātrae.570