| aequē |
la fel de, tot aşa de |
Adverb |
Dreptate |
904 |
| aequus -a -um |
egal |
Adjectiv: declinarea I şi declinarea a II-a |
Dreptate |
610 |
| cōnfiteor cōnfitērī cōnfessus sum |
a admite, a mărturisi; a vădi, a arăta |
Verb: deponent |
Dreptate |
972 |
| crīmen -inis n. |
învinuire, acuzaţie |
Substantiv: declinarea a III-a |
Dreptate |
475 |
| culpa -ae f. |
vină, greşeală |
Substantiv: declinarea I |
Dreptate |
769 |
| damnō -āre |
a condamna |
Verb: conjugarea I |
Dreptate |
751 |
| facinus facinoris n. |
faptă, ticăloşie, crimă |
Substantiv: declinarea a III-a |
Dreptate |
646 |
| fateor fatērī fassus sum |
a mărturisi; a declara; a spune da |
Verb: deponent |
Dreptate |
689 |
| iniūria -ae f.: |
nedreptate, pagubă, insultă |
Substantiv: declinarea I |
Dreptate |
381 |
| iubeō iubēre iussī iussum |
a ordona, a porunci |
Verb: conjugarea a II-a |
Dreptate |
84 |
| iūdex iūdicis m. |
judecător |
Substantiv: declinarea a III-a |
Dreptate |
839 |
| iūdicium -ī n. |
judecată, hotărâre, proces |
Substantiv: declinarea a II-a |
Dreptate |
749 |
| iūdicō -āre |
a judeca, a hotărâ |
Verb: conjugarea I |
Dreptate |
565 |
| iūrō -āre |
a depune jurământ; iūs iūrandum, jurământ |
Verb: conjugarea I |
Dreptate |
896 |
| iūs iūris n. |
lege, dreptate |
Substantiv: declinarea a III-a |
Dreptate |
314 |
| iūstus -a -um |
drept, corect |
Adjectiv: declinarea I şi declinarea a II-a |
Dreptate |
770 |
| lēx lēgis f. |
lege |
Substantiv: declinarea a III-a |
Dreptate |
264 |
| līber lībera līberum |
liber; līberī (m. pl.): copil născut liber |
Adjectiv: declinarea I şi declinarea a II-a |
Dreptate |
229 |
| licet licēre licuit licitum est |
este îngăduit, este permis (+ dat. + infin.) |
Verb: impersonal |
Dreptate |
175 |
| licet |
chiar dacă |
Conjuncţie |
Dreptate |
778 |
| nefās n. indecl. |
nelegiuire, ticăloşie |
Substantiv: nedeclinabil |
Dreptate |
541 |
| peccō -āre |
a răni |
Verb: conjugarea I |
Dreptate |
792 |
| poena -ae f. |
pedeapsă |
Substantiv: declinarea I |
Dreptate |
223 |
| praeceptum -ī n. |
precept, regulă; ordin |
Substantiv: declinarea a II-a |
Dreptate |
825 |
| reus -ī m. |
acuzat, învinuit |
Substantiv: declinarea a II-a |
Dreptate |
888 |
| scelus -eris n. |
fărădelege, crimă |
Substantiv: declinarea a III-a |
Dreptate |
154 |
| statuō -ere -uī -ūtum |
a pune, a aşeza, a decide |
Verb: conjugarea a III-a |
Dreptate |
678 |
| supplicium -ī n. |
pedeapsă, chin |
Substantiv: declinarea a II-a |
Dreptate |
683 |
| testis -is m. |
mărturie |
Substantiv: declinarea a III-a |
Dreptate |
741 |
| vitium -ī n. |
greşeală, vină |
Substantiv: declinarea a II-a |
Dreptate |
326 |
